Kitschurile au facut Mona Lisa celebra

Posted on April 2, 2019 by Cristian Lica

Mona Lisa este, fara discutie, cea mai celebra pictura din lume. Dar oare, de ce?

Totul a inceput cu o comanda primita de Leonardo da Vinci acum 500 de ani, din partea lui Francesco Giocondo, pentru a realiza un portret sotiei sale Lisa, cu ocazia nasterii celui de-al doilea copil. Nickname-ul Gioconda, care s-ar traduce fericita sau joviala, vine de fapt de la numele de familie al femeii, asa cum Mona Lisa inseamna de fapt d-na Lisa in jargonul vremii. Istoria oficiala a picturii este bineinteles confuza. Nu este clar nici cand exact a fost pictata, nici cate versiuni au fost, nici macar daca exemplarul prezentat la Luvru este opera lui Leonardo. Sunt multe teorii irelevante despre originile MonaLisei, insa cert este ca la inceputul secolului 20 se afla in colectia de la Luvru, fiind doar inca o opera a lui Leonardo. Doar un numar infim de specialisti in arta erau familiarizati cu lucrarea. Publicul larg habar nu avea de existenta ei inainte de 1911.

In acel an, lucrarea a fost furata de un angajat al Luvrului. Evenimentul a fost atat de popular incat practic toate ziarele vremii au publicat fotografia ei pe prima pagina. Iar ziarele erau singura forma de mass-media a vremurilor. A fost ca si cum toti influencerii de azi ar posta simultan aceeasi imagine. Publicul de rand, omul care nu mersese niciodata la muzeu, a inteles cum arata o pictura celebra. In plus, s-au lansat zvonuri exagerate legate de pretiozitatea ei si mituri legate de magia ei manifestata prin faptul ca pare ca te priveste din orice directie. MonaLisa a primit un boost de marketing nemaivazut in lumea artei si s-a instalat detasat pe locul 1 al popularitatii in arta pentru urmatorii 100 de ani.

Pictura a fost recuperata dupa 2 ani si dupa ce s-au realizat cel putin 6 copii foarte precise ale ei care au fost vandute, se pare, in America. In ancheta, chiar si Pablo Picasso a fost considerat suspect si chemat la declaratii. Recuperarea ei a fost sarbatorita in toata lumea si a propulsat-o inevitabil in patrimoniul universal. De atunci, a rezistat cu succes mai multor atacuri cu pietre, cafea, grafitti si chiar cu gloante. Diversi militanti au incercat sa atraga atentia lumii catre diverse cauze, incercand sa distruga MonaLisa insa pana acum nu au reusit.

Probabil ca orice tablou al vreunui artist celebru ar fi fost furat de la Luvru la inceputul secolului ar fi ajuns sa aiba o promovare similara si poate chiar o popularitate ulterioara similara. A fost sa fie MonaLisa si datorita dimensiunilor sale mici, in comparatie cu restul tablourilor din colectia in care era expusa. Pana la urma, este un tablou mic, de 77 de cm, atat de mic incat a fost singurul care i-a incaput hotului sub haina.

Kitschurile au facut MonaLisa celebra

Dar popularitatea MonaLisei, cea din jurul subtilizarii ei de la inceputul secolului, a fost doar inceputul. Curand au inceput sa vina replicile. Adica kitsch-urile.

[La muzeul kitschului, consideram kitsch de tip cliseic, reproducerile dupa opere de arta care incearca sa copieze intocmai forma originala. Reproducatorul inceteaza sa fie artist daca nu incearca sa comunice un mesaj artistic propiu ci doar incearca sa reproduca mesajele artistice ale altor autori. In cazurile mai evidente de kitsch reproducatorul reuseste sa copieze doar forma originala, considerand irelevante alte detalii cum ar fi: dimensiunea, textura, rolul si locatia obiectului final sau mesajul artistic. Un exemplu relevat este MonaLisa din goblen, lucrare expusa in muzeul nostru. Alte exemple de kitsch cliseic: statuetele de gradina cu David sau Venus din Milo, coloanele grecesti ale palatelor tiganesti sau cover-urile muzicale dupa melodii celebre.]

Kitschurile au ajuns sa desavarseasca si sa consfiinteasca notorietatea MonaLisei. De-a lungul secolului 20, milioane de copii, imbracand cele mai creative texturi si forme au dus Monalisa in casele oamenilor, in advertising si in cultura populara. Aproape toata lumea o stie. Cateva dintre reproduceri au inclus tapet, faianta, covoare, prosoape sau sosete. Pana la aparitia internetului, notorietatea Monalisei era mai degraba asigurata de replici (kitchuri) decat de opera originala.

Putini romani au fost la Luvru sa vada tabloul original. Totusi noi romanii suntem familiarizati cu Monalisa pentru ca vecinii nostri aveau inevitabil o carpeta sau o fata de masa care o ilustra. Asadar, cunoastem opera asa cum ne-a fost reprezentata de kitschurile pe care le-am intalnit. Copia expusa la Muzeul Kitschului a fost selectata tocmai pe criteriul urateniei ei. In urma unui complex proces de selectie, curatorii muzeului au ales lucrarea pe care au considerat-o ca fiind cea mai proasta reproducere disponibila.

Kitschuri celebre: Turnul Eiffel

Posted on June 7, 2017 by Cristian Lica

Cand a fost construit, Turnul Eiffel a fost privit cu circumspectie de catre contemporaneitate. Chiar si inginerul Gustave Eiffel a fost reticent la inceput. Primarul, precaut, a emis doar o autorizatie de constructie provizorie, pe o durata de 20 ani. Dar in atmosfera intelectual-artistica care se desfasura la Paris, la sfarsitul secolului 19, proiectul si-a gasit cativa elitisti sustinatori si a trecut. Insa contemporanii au strambat din nas. Ce sa caute un turn gigantic de fier in centrul unui oras superb, aspirant la titlul de cel mai frumos oras al vremii? Era prea ciudat si nu putea sa placa celor multi.

Turnul Eiffel a fost un kitsch, inca de la inceput. Cuvantul german „kitsch” inca nu era in uz insa sensul sau era cunoscut.

Doua sute de milioane de oameni au vizitat de atunci turnul. A devenit simbolul Parisului si al Frantei. Timp de peste 40 de ani a fost cea mai inalta constructie din lume, echivalentul lui Burj Khalifa din zilele noastre. Acum nu mai este privit ca un kitsch pentru ca generatiile noi s-au nascut cu el si l-au acceptat. Acum sunt considerate kitschoase sutele de replici care au impanzit lumea, de la Las Vegas si pana in Pakistan. In topul celor mai inalte reproduceri ale turnului din lume, Slobozia face cinste Romaniei, de pe onorabilul loc 20.

Un kitsch inceteaza sa mai fie kitsch daca este acceptat de o larga majoritate? Sau ramane un kitsch, toata existenta lui? Si cine e in masura sa puna eticheta si pe ce criterii?