Pitzipoanca feminista – o noua si subtila forma de kitsch

Posted on May 26, 2018 by Cristian Lica

Un remarcabil kitsch nou si foarte savuros a inceput sa populeze strazile, terasele si mallurile: pitzipoanca feminista.

Pitzipoanca clasica sau protopitzipoanca

Conceptul de pitzipoanca, ca nu poate fi numit ideologie, este usor de priceput si de aplicat. In teorie, este vorba despre asumarea cu curaj a reflexului natural al omului de a obtine o bucata mai mare din placinta universala, decat portia calculata ca fiind „normala”. Este la baza aceeasi nevoie ancestrala de supravietuire pe care o intalnim la toti oamenii. Ceea ce diferentiaza totusi pitzipoancele de restul umanitatii este metoda folosita pentru obtinerea respectivului supliment. Seduse de usurinta obtinerii unui succes efemer prin etalarea calitatile lor fizice, tinerele care adera la acest curent abandoneaza deliberat calea dificila a dezvoltarii intelectuale. In valtoarea selectiei naturale doar pitzipoancele atarnatoare sunt cele care reusesc temporar sa identifice o sursa de venit care sa le asigure consumul.

In practica, se ia o femela de calitate fizica buna, se prepara corespunzator si se serveste inaccesibila consumatorilor interesati. Se folosesc toate ingredientele frumusetii deodata. Respectiv, din recuzita obisnuita pentru orice expunere, chiar si pentru un drum pana jos la chiosc, nu lipsesc gene false, unghii, make-up de seara, tocuri si accesorii. De fapt, pana si frumusetea fizica, aparent indispensabila, si-a redus importanta intrucat poate fi corectata in secolul nostru cu bisturiul si seringa. Uratelor, nasoalelor si nasparliilor le ramane pana si lor varianta opulentei exagerate, ultima varianta de acces (pe usa din dos, e adevarat) in randul pitzipoancelor atarnatoare.

Legea atractiei, la indemana

Toate femeile isi doresc sa fie atragatoare si sa-i inspire pe barbati. Insa o elita autointitulata a lor, a stabilit cateva norme ale competitiei dintre ele. Aceste reguli au ajuns sa fie atat de multe si de complicate incat nimeni nu mai are acum adevarul. Cateva dintre reguli sunt inca valide, cum ar fi ca nu se amesteca goliciunile, respectiv trebuie sa alegi intre fusta scurta si decolteu, niciodata amandoua. Sau ca e de evitat sa fii imbracata in rochie cu paiete la coada la shaorma si multe, multe altele. Totusi, toate femeile stiu cand una dintre ele ofera „prea mult” iar ingrata va suporta automat oprobiul publicului feminin. Femelele care nu respecta aceste reguli, din nestiinta sau din ambitie, sunt pitzipoancele. Iar stilul lor este incurajat de satisfactia unei largi majoritati a barbatilor.

Obiectivul teoretic al pitipoancei este acelasi cu al celorlalte femei, respectiv izolarea unui barbat capabil sa serveasca nevoile ei si ale urmasilor comuni. Pentru simplitate, o pitzipoanca a deprins sa-si calculeze propria valoare in bani, excursii sau posete. O pitzipoanca valoreaza exact atat cat e dispus „sa sparga” un consumator cu ea intr-o unitate de timp, fie ea o seara la Bamboo sau o excursie la Dubai. Atunci cand reuseste sa conserve o victima pentru o perioada mai lunga de o seara, pitzipoanca devine progresista si incepe sa foloseasca cuvantul relatie. Implicit, creste miza, solicitand gadgeturi si tratamente cosmetice din ce in ce mai complicate. Fitza actuala sunt cursurile teoretice de dezvoltare personala care le motiveaza si le orienteaza pe pitzipoance catre cautarea zbuciumata a sensului vietii.

Cele care nu ajung macar la nivelul 2, adica nu primesc nici macar o masina in intervalul de timp subiectiv calculat, devin rapid disponibile in cautarea unui sponsor mai potent decat fraierul cu care si-au pierdut timpul pana acum. In mediul digital, pitzipoanca este mai-mereu singura in ilustratii sau insotita de alte pitzipoance in ipostaze provocatoare. Numele pitzipoancei este deseori format din doua apelative de botez, numele de familie fiind deseori neadecvat in conturarea imaginii virtuale. Uitati-va in listele de facebook, sigur aveti cateva.

Valorile pitzipoancei

Ideologic, este o consumerista nesabuita. Nu produce nimic si consuma cat poate. Pe langa posete si bijuterii, pitzipoanca are putine valori. Dezvolta in general un misticism confuz amestecand piosenie crestina cu citate budiste si horscopul saptamanal. Crede deopotriva in Dumnezeu, spirite, vampiri si extraterestrii. Este capabila sa retina si sa reproduca scurte discursuri romantice sau metafore adanci de pe instagram.

Momentul cel mai interesant al evolutiei ei, momentul in care trebuie urmarita cu atentie, este cel al revolutiei intelectuale sau cognitive. Fenomenul este echivalentul iluminarii religioase la asceti. Din ipoteze indoielnice pitzipoanca reuseste sa extraga cateva concluzii superficiale asupra vietii. Isi da seama ca a evoluat si ca nu mai poate sa inghita toate rahaturile. In plus, devine stupefiata de prostia din jur, mai ales a prietenelor ei sau a femeii de servici. Pentru ca se considera pregatita sa acceada la o treapta superioara a evolutiei, incepe sa se disocieze de apartenenta la grupul pitzipoancelor. Aportul imaginar de inteligenta dobandita ii justifica renuntarea la pitziponceala. De fapt, de pitziponceala nu prea ai cum sa scapi, e ca varsatul de vant, lasa urme pe viata.

In aceasta perioada a evolutiei ei, pitzipoanca descopera feminismul si observa ca i se potriveste ca o manusa.

Feminista confuza

Spre deosebire de nordicele neepilate sau de americancele carieriste, feministele din estul europei incerca sa se afirme intr-o cultura, prea putin umanista. Cultura locala traditionala, inapoiata, inspirata de la est, nu respecta prea mult femeia. Nici slavii agresivi si nici islamicii dogmatici nu prea le au cu egalitatea dintre sexe. Egalitatea umanista venita din vest in ultimele decenii a starnit cateva furtuni in prejudecatile oamenilor insa este departe de se afirmat pe deplin la noi. Familia este in continuare vazuta ca fiind formata dintr-un om si o femeie iar anectoda creatiei femeii din coasta barbatului inca este prezentata copiilor la ora de religie ca un fapt concret si veridic.

Din nefericire pentru pitzipoance, feminismul nu vine numai cu drepturi. Chiar daca se imbraca, gateste si face sex numai cand vrea ea si cu cine vrea ea, feminista isi poate duce singura bagajul, isi poate creste singura copilul si, cel mai important: isi poate achita singura nota de plata. Aici ne lovim de primul mare conflict ideologic: barbatul plateste este apanajul cavalerismului, un curent ideologic de origine medievala, acum discriminatoriu ca orice forma de exclusivism, insa inca foarte apreciat de conservatori. Dar feminismul se opune cavalerismului spunand ca femeia este capabila sa se descurce si singura iar prezenta unui barbat in viata ei este optionala, nicidecum necesara. Exclusivismul cavalerist si diversitatea feminista nu fac casa buna impreuna.

Pitzipoanca nu intelege de ce beneficiile nu vin la pachet. Ei i-ar placea combinatia celor doua stiluri: E ca si cum ar seduce un arab bogat, care sa o tina ca pe o printesa insa nu inchisa in casa impreuna cu celelalte mascate, ci sa-i permita sa-si fluture toata ziua fundul prin cluburi si prin media sociala. Explicatiile astea ideologice sunt greu de inteles, eu insumi am incercat sa le explic de cateva ori pitzipoancelor feministe pe care ocazional le-am intalnit, insa nu am reusit. Satisfacatoare este insa observarea pitzipoancelor feministe in presa si in media sociala. Este o experienta inedita intrucat fenomenul se afla, credem noi, in apogeul sau.

Pitzipoanca feminista e confuza. Acum ea face parte din categoria exponatelor noastre care pot fi observate in afara muzeului. Ca orice kitsch ideologic, ea este un specimen subtil, rezultat din suprapunerea unor ideologii opuse. Si ca orice kitsch este foarte draguta!