Pitzipoanca feminista – o noua si subtila forma de kitsch

Posted on

Un remarcabil kitsch nou si foarte savuros a inceput sa populeze strazile, terasele si mallurile: pitzipoanca feminista.

 

Pitzipoanca clasica sau protopitzipoanca

Conceptul de pitzipoanca, ca nu poate fi numit ideologie, este usor de priceput si de aplicat. In teorie, este vorba despre asumarea cu curaj a reflexului natural al omului de a obtine o bucata mai mare din placinta universala, decat portia calculata ca fiind „normala”. Este la baza aceeasi nevoie ancestrala de supravietuire pe care o intalnim la toti oamenii. Ceea ce diferentiaza totusi pitzipoancele de restul umanitatii este metoda folosita pentru obtinerea respectivului supliment. Seduse de usurinta obtinerii unui succes efemer prin etalarea calitatile lor fizice, tinerele care adera la acest curent abandoneaza deliberat calea dificila a dezvoltarii intelectuale. In valtoarea selectiei naturale doar pitzipoancele atarnatoare sunt cele care reusesc temporar sa identifice o sursa de venit care sa le asigure consumul.

In practica, se ia o femela de calitate fizica buna, se prepara corespunzator si se serveste inaccesibila consumatorilor interesati. Se folosesc toate ingredientele frumusetii deodata. Respectiv, din recuzita obisnuita pentru orice expunere, chiar si pentru un drum pana jos la chiosc, nu lipsesc gene false, unghii, make-up de seara, tocuri si accesorii. De fapt, pana si frumusetea fizica, aparent indispensabila, si-a redus importanta intrucat poate fi corectata in secolul nostru cu bisturiul si seringa. Uratelor, nasoalelor si nasparliilor le ramane pana si lor varianta opulentei exagerate, ultima varianta de acces (pe usa din dos, e adevarat) in randul pitzipoancelor atarnatoare.

 

Legea atractiei, la indemana

Toate femeile isi doresc sa fie atragatoare si sa-i inspire pe barbati. Insa o elita autointitulata a lor, a stabilit cateva norme ale competitiei dintre ele. Aceste reguli au ajuns sa fie atat de multe si de complicate incat nimeni nu mai are acum adevarul. Cateva dintre reguli sunt inca valide, cum ar fi ca nu se amesteca goliciunile, respectiv trebuie sa alegi intre fusta scurta si decolteu, niciodata amandoua. Sau ca e de evitat sa fii imbracata in rochie cu paiete la coada la shaorma si multe, multe altele. Totusi, toate femeile stiu cand una dintre ele ofera „prea mult” iar ingrata va suporta automat oprobiul publicului feminin. Femelele care nu respecta aceste reguli, din nestiinta sau din ambitie, sunt pitzipoancele. Iar stilul lor este incurajat de satisfactia unei largi majoritati a barbatilor.

Obiectivul teoretic al pitipoancei este acelasi cu al celorlalte femei, respectiv izolarea unui barbat capabil sa serveasca nevoile ei si ale urmasilor comuni. Pentru simplitate, o pitzipoanca a deprins sa-si calculeze propria valoare in bani, excursii sau posete. O pitzipoanca valoreaza exact atat cat e dispus „sa sparga” un consumator cu ea intr-o unitate de timp, fie ea o seara la Bamboo sau o excursie la Dubai. Atunci cand reuseste sa conserve o victima pentru o perioada mai lunga de o seara, pitzipoanca devine progresista si incepe sa foloseasca cuvantul relatie. Implicit, creste miza, solicitand gadgeturi si tratamente cosmetice din ce in ce mai complicate. Fitza actuala sunt cursurile teoretice de dezvoltare personala care le motiveaza si le orienteaza pe pitzipoance catre cautarea zbuciumata a sensului vietii.

Cele care nu ajung macar la nivelul 2, adica nu primesc nici macar o masina in intervalul de timp subiectiv calculat, devin rapid disponibile in cautarea unui sponsor mai potent decat fraierul cu care si-au pierdut timpul pana acum. In mediul digital, pitzipoanca este mai-mereu singura in ilustratii sau insotita de alte pitzipoance in ipostaze provocatoare. Numele pitzipoancei este deseori format din doua apelative de botez, numele de familie fiind deseori neadecvat in conturarea imaginii virtuale. Uitati-va in listele de facebook, sigur aveti cateva.

 

Valorile pitzipoancei

Ideologic, este o consumerista nesabuita. Nu produce nimic si consuma cat poate. Pe langa posete si bijuterii, pitzipoanca are putine valori. Dezvolta in general un misticism confuz amestecand piosenie crestina cu citate budiste si horscopul saptamanal. Crede deopotriva in Dumnezeu, spirite, vampiri si extraterestrii. Este capabila sa retina si sa reproduca scurte discursuri romantice sau metafore adanci de pe instagram.

Momentul cel mai interesant al evolutiei ei, momentul in care trebuie urmarita cu atentie, este cel al revolutiei intelectuale sau cognitive. Fenomenul este echivalentul iluminarii religioase la asceti. Din ipoteze indoielnice pitzipoanca reuseste sa extraga cateva concluzii superficiale asupra vietii. Isi da seama ca a evoluat si ca nu mai poate sa inghita toate rahaturile. In plus, devine stupefiata de prostia din jur, mai ales a prietenelor ei sau a femeii de servici. Pentru ca se considera pregatita sa acceada la o treapta superioara a evolutiei, incepe sa se disocieze de apartenenta la grupul pitzipoancelor. Aportul imaginar de inteligenta dobandita ii justifica renuntarea la pitziponceala. De fapt, de pitziponceala nu prea ai cum sa scapi, e ca varsatul de vant, lasa urme pe viata.

In aceasta perioada a evolutiei ei, pitzipoanca descopera feminismul si observa ca i se potriveste ca o manusa.

Feminista confuza

Spre deosebire de nordicele neepilate sau de americancele carieriste, feministele din estul europei incerca sa se afirme intr-o cultura, prea putin umanista. Cultura locala traditionala, inapoiata, inspirata de la est, nu respecta prea mult femeia. Nici slavii agresivi si nici islamicii dogmatici nu prea le au cu egalitatea dintre sexe. Egalitatea umanista venita din vest in ultimele decenii a starnit cateva furtuni in prejudecatile oamenilor insa este departe de se afirmat pe deplin la noi. Familia este in continuare vazuta ca fiind formata dintr-un om si o femeie iar anectoda creatiei femeii din coasta barbatului inca este prezentata copiilor la ora de religie ca un fapt concret si veridic.

Din nefericire pentru pitzipoance, feminismul nu vine numai cu drepturi. Chiar daca se imbraca, gateste si face sex numai cand vrea ea si cu cine vrea ea, feminista isi poate duce singura bagajul, isi poate creste singura copilul si, cel mai important: isi poate achita singura nota de plata. Aici ne lovim de primul mare conflict ideologic: barbatul plateste este apanajul cavalerismului, un curent ideologic de origine medievala, acum discriminatoriu ca orice forma de exclusivism, insa inca foarte apreciat de conservatori. Dar feminismul se opune cavalerismului spunand ca femeia este capabila sa se descurce si singura iar prezenta unui barbat in viata ei este optionala, nicidecum necesara. Exclusivismul cavalerist si diversitatea feminista nu fac casa buna impreuna.

Pitzipoanca nu intelege de ce beneficiile nu vin la pachet. Ei i-ar placea combinatia celor doua stiluri: E ca si cum ar seduce un arab bogat, care sa o tina ca pe o printesa insa nu inchisa in casa impreuna cu celelalte mascate, ci sa-i permita sa-si fluture toata ziua fundul prin cluburi si prin media sociala. Explicatiile astea ideologice sunt greu de inteles, eu insumi am incercat sa le explic de cateva ori pitzipoancelor feministe pe care ocazional le-am intalnit, insa nu am reusit. Satisfacatoare este insa observarea pitzipoancelor feministe in presa si in media sociala. Este o experienta inedita intrucat fenomenul se afla, credem noi, in apogeul sau.

Pitzipoanca feminista e confuza. Acum ea face parte din categoria exponatelor noastre care pot fi observate in afara muzeului. Ca orice kitsch ideologic, ea este un specimen subtil, rezultat din suprapunerea unor ideologii opuse. Si ca orice kitsch este foarte draguta!

Postat in Romanian Kitsch
Lasa un comentariu legat de Pitzipoanca feminista – o noua si subtila forma de kitsch

Catedrala mantuirii neamului. Care mantuire?

Posted on

 

Conform dexonline.ro, mantuire inseamna salvare, scăpare, izbăvire, dezrobire, eliberare. De cine sau de ce trebuie sa fim salvati? Sau de ce trebuie sa fim eliberati, nu suntem liberi? A construi Catedrala mantuirii neamului inseamna a ne asuma ca suntem aproape terminati cu totii si singura noastra salvare este mantuirea. Intr-adevar, se pare ca nimeni nu a gasit o solutie mai buna sau macar umanista pentru salvarea noastra.

 

Subliminal, mesajul descriptiv transmis prin nume este: Acest edificiu a fost construit pentru salvarea amaratilor vinovati de faptul ca sunt romani. Iar formula de promovare ar trebui sa transmita: Vizitarea acestui imobil asigura mantuirea pentru posesorii de pasaport romanesc.

Kitschul ideologic apare la intersectia unor curente ideologice ale caror valori se contrazic. Amestecul ideologiei nationaliste in curente universale este o sursa continua de kitsch. Comunismul nationalist al lui Ceausescu, de pilda, a fost o aberatie, idealul comunist netinad cont de granite, etnii si clase. Multi oameni si-au insusit comunismul nationalist si i-au repetat discursurile si lozincile fara sa inteleaga ca cele doua concepte pur si simplu nu merg impreuna.

 

Catedrala mantuirii neamului se refera la neamul nostru, cel romanesc. Este o biserica pentru noi, romanii, pentru mantuirea noastra, nicidecum a bulgarilor sau indienilor. Totusi, crestinismul nu poate fi nationalist. Isus, ar fi murit pentru mantuirea umanitatii, nu doar pentru un neam anume. Crestinismul, la fel ca si comunismul, este universal, nu tine cont de liniile de pe harta. Si atunci, cum sa pretinzi ca te preocupa doar mantuirea neamului nostru? Judecata aspra spune discriminare, judecata blanda se limiteaza la kitsch.

 

Catedrala Mantuirii Neamului a castigat detasat competitia Cel mai mare kitsch romanesc la categoria Arhitectura si Monumente, intr-un studiu realizat de Muzeul Kitschului in 2017. Numai clopotul cel mare ar fi putut castiga participand singur la concurs. Fiind o sursa continua de kitsch, Catedrala manturii neamului este unul dintre proiectele pe care le indragim cel mai tare pentru ca produce mereu surprize placute. Totusi, cei care sustin acest proiect ar trebui sa raspunda la doua intrebari estentiale:

  • Cum se poate sa fie crestinismul national?
  • Ce amenintare ne paste de avem nevoie sa fim mantuiti?

 

 

Postat in Romanian Kitsch
Taguri: , , , Lasa un comentariu legat de Catedrala mantuirii neamului. Care mantuire?

Icoana plangatoare a Maicii Domnului, cea facatoare de minuni de la Vigla Ianicopoli.

Posted on

 

Icoana de la Vigla Ianicopoli este o icoana plangatoare si facatoare de minuni. Cel care este atins de cate o lacrima a Fecioarei este ferit de boli si de necazuri pentru doua sute de zile. In special femeile sunt ajutate de Icoana pentru a primi iubire din partea sotului, a copiilor sau a prietenilor. Dar si barbatii care sunt atinsi de lacrimile mantuitoare ale icoanei sunt iertati de pacate si luminati intru cele sfinte. Minunile Icoanei de la Vigla Ianicopoli sunt celebre in toata lumea. Icoana lacrimeaza atunci cand in tara se traiesc vremuri grele sau cand lucrurile nu se intampla in oranduiala lor fireasca. Cu cat sunt mai grele vremurile, cu atat icoana lacrimeaza mai des. Datorita greutatilor din prezent, icoana lacrimeaza aproape in fiecare minut.

 

 

Istoria icoanei incepe intr-o noapte a anului 1339, cand ucenicului Grigore Sinaitul, i s-a aratat Maica Domnului pe dealul Palama, de la Muntele Athos: „Ieşind din chilie şi stând la rugăciune, văzu în partea dinspre răsărit, la locul ce se numeşte Vigla, o doamnă şezând pe un tron precum cele împărăteşti, înconjurată de îngeri şi sfinţi, care tămâiau împrejur, cântând şi închinându-se Împărătesei a toate!”. Uimit fara masura, Grigore Sinaitul a ramas teapan toata noaptea privind minunea. Doar limba o putea misca pentru a face semnul crucii. Cand s-a facut lumina, si-a revenit in simtiri si a dat fuga la cuviosul Marcu staretul, povestindu-i toata intamplarea. Intorcandu-se impreuna pe dealul Palama au gasit locul pustiu insa au zarit intr-un dud icoana Maicii Domnului. Primul schit romanesc de la Muntele Athos s-a construit pe acel loc, dintr-un singur lemn de dud si a primit numele de Chilia Prodromu (Inaintemergatorul)

 

 

Icoana a fost binecuvantata si incredintata cuviosului Sosipatru, care a adus-o la Manstirea Putna in anul 1478, la cererea expresa a mitropolitului de atunci, Teoctist al Moldovei. Vremurile fiind tulburi, voievodul Stefan cel Mare si Sfant, ctitorul manastirii Putna, si-a vindecat rana de la picior rugandu-se la icoana facatoare de minuni. Apoi, in 1504, simtind ca i se apropie sfarsitul, Stefan s-a retras la Putna si a murit cu mana pe icoana. A fost ingropat chiar acolo, la Putna. In anii urmatori, icoana a devenit cunoscuta in toata Moldova si in imprejurimi pentru minunile pe care le-a infaptuit si pentru ca anunta, lacrimand, vremurile de ananghie in care se afla tara. In 1651, cand manastirea a fost pradata de ostirile lui Timuș Hmelnițki, icoana a cazut in mana necredinciosilor tatari care au dus-o in Ucraina. Aflandu-se in mana necredinciosilor, icoana nu a scurs nici macar o lacrima pentru mai mult de 50 de ani. Abia in 1709, dupa batalia de la Poltava, soldatii suedezi din garda regelui Carol al XII-lea, afland despre puterea icoanei, au rascumparat-o de la tatari si au adus-o cu ei Bucuresti, unde s-au refugiat din fata rusilor. Cat timp s-a ridicat Turnul Coltei, icoana a stat in Biserica Coltei, aflata langa santierul turnului. Ulterior, a fost dispusa in clopotnita Turnului, cea mai inalta cladire din oras la vremea aceea. Atunci cand clopotnita Turnului Coltei s-a prabusit, la cutremurul din anul 1802, oamenii au gasit sub daramaturi icoana neatinsa de calamitatea care se intamplase.

 

Icoana a fost depusa la in biserica Sfantu Gheorghe si multi oameni si-au gasit alinarea, rugandu-se in fata ei, in vremurile tulburi care au urmat. Izvoarele vechi confirma miracolele pe care Icoana le-a infaptuit, cum ar fi domnita Stanca, care stearpa fiind a reusit sa aduca pe lume 3 baieti gemeni, la varsta de 66 de ani, asigurand astfel urmasii familiei sale boieresti. Sau, mai merita mentionata breasla croitorilor din Bucuresti care, in timpul Ciumei lui Caragea din 1813, s-au lasat picurati de lacrimile Fecioarei si astfel nu au fost atinsi de cumplita boala. Toate celalte bresle au fost decimate de ciuma insa croitorii au scapat nevatamati atinsi fiind de lacrimile protectoare ale Icoanei care, din cauza vremurilor grele, lacrima fara oprire, zile in sir.

 

In timpul marelui incendiu din Bucuresti din 1847, Biserica Sfantu Gheorghe a ars in intregime insa Icoana a scapat nevatamata. Insusi domnul tarii, boierul Gheorghe Bibescu a luat cu el Icoana atunci cand, in anul urmator, a fost nevoit sa fuga de pe tron refugiindu-se in Transilvania. Pictorul Simion din Pitesti a dus icoana la Manastirea Prislop unde a pictat faimoasele fresce. Acesta a ascuns icoana in pod, pentru a evita ca ea sa fie furata de greco-catolicii care pusesera stapanire pe manastire. In 1948, odata cu sosirea Sfantului Arsenie Boca ca staret al manastirii, icoana a fost redescoperita. Izvoarele relateaza ca icoana plutea in apa care se stransese in urma lacrimarii abundente. Se spune ca sfantul bea in fiecare dimineata un paharel din lacrimile curse peste noapte din ochiul icoanei iar acest obicei i-a dat puterea de a se lupta mai tarziu cu persecutorii comunisti care au transformat salasul in manastire de maici. Pentru a evita confiscarea ei de catre comunisti, Arsenie Boca, ramas duhovnic la Prislop, a incredintat icoana unei tinere calugarite, pe nume Maica Eufrosina. Maicuta i-a cusut postav nou, a inscriptionat-o cu textul Ierusalim, pentru a o feri de autoritati, si a tinut-o ascunsa in chilia ei, pana in anul 1989, de Craciun, cand a murit. O calugarita tanara (care doreste sa-si pastreze anonimatul) a fost alaturi de maicuta Eufrosina pana la ultima ei suflare. Simtind chemarea lui Dumnezeu, Maica Eufrosina i-a transmis tinerei calugaritei secretul Icoanei pe care i-a si dezvaluit-o. Spunea Maica Eufrosina ca Icoana nu s-a oprit din lacrimat timp de peste 40 de ani, cat comunistii au stat la putere.

 

 

In primii ani de dupa revolutie, icoana s-a oprit din lacrimat. Poate o data sau de doua ori pe an sa mai fi curs cate o lacrima din ochiul ei. Insa in ultimii ani, ritmul s-a accelerat, probabil datorita problemelor cu care din nou se confrunta din nou tara noastra. In ultimii doi ani, Icoana varsa fara intrerupere cate o lacrima pe minut. Asa ca amabila calugarita, aflata in posesia acestei miraculoase Icoane a decis sa o depuna la muzeu, pentru ca toti oamenii aflati in nevoie sa poate fi binecuvantati de lacrimile ei care curg necontenit.

Icoana plangatoare de la Vigla Ianicopoli este in prezent expusa la muzeul nostru. Vizitatorii pot vedea cu ochii lor minunea lacrimarii si se pot vindeca de toate relele doar rugandu-se la ea sau fiind atinsi de lacrimile ei tamaduitoare. Oricine isi va pune o dorinta arzatoare si sincera, va reusi, atins fiind de lacrimile sale mantuitoare, sa-si realizeze acea dorinta.

Postat in Romanian Kitsch
2 Comments on Icoana plangatoare a Maicii Domnului, cea facatoare de minuni de la Vigla Ianicopoli.

Istoria cocalarilor. Originile si evolutia.

Posted on

O exprimare este un kitsch autentic atunci cand este creativa, ridicola si mandra in acelasi timp.

(definitie consacrata a Romanian Kitsch Musuem)

 

Cocalarul este un individ cu o mare nevoie de afirmare, in conditiile unei culturi modeste. Ca orice inapoiat cultural, nu si-a dezvoltat nici macar calitatea de a-si evalua inapoierea culturala, asadar functioneaza ca un handicapat care nu-si constientizeaza handicapul. Ca un orb la scoala de soferi. In lipsa de date, judeca simplist si se pozitioneaza gresit pe scara sociala. Acorda o importanta exagerata unui concept ambiguu, numit „scoala vietii”, dupa care isi ghideaza actiunile.

De la nivelul educatiei sale modeste, percepe banul ca fiind unica valoare universala. Greseste la calcul si atunci cand isi dimensioneaza ambitiile, alegandu-si modele pe cei cativa cocalari norocosi, ajunsi foarte bogati, in pofida saraciei lor culturale. Probabilitatea lui de succes este mult mai mica insa cocalarul nu are capacitatea intelectuala de a intelege aceasta realitate.

 

Toata industria de fake fashion are target exclusiv cocalarii.

Toate trasaturile sale sunt forme de exprimare a sfintelor valori materiale: invidia, marlania, epatarea, lauda sau minciuna. Acele trasaturi pozitive dezvoltate sunt cu doua taisuri: ambitia si curajul se pot transforma deseori in infractiune sau kitsch. Complexul generat de lipsa banilor ii stimuleaza creativitatea si ii desavarseste astfel cocalaria. El incepe sa-si creeze o imagine, incepe sa se riste. Asta e momentul in care trebuie observat: freza, hainele de pe el, masina, boxele din masina, locuinta, femeia, mancarea, bautura, tot ansamblul vietii sale indestulate trebuie prezentat pentru a fi invidiat la randul sau.

Nevoia de bani este amagita cu nevoia de recunoastere a valorii personale, mult mai usor de satisfacut. Statutul material, o data pretins nu mai este atat de necesar. Dar el trebuie pretins iar imaginea trebuie sustinuta. Creativitatea genereaza fakenews iar instrumentele sunt fake-cars, fake-money sau fake-girlfriends. Toata industria de fake-fashion are target exclusiv cocalarii. Adica oameni care vor sa pretinda ca sunt altceva decat sunt. Formele de exprimare a bogatiei inchipuite (si de multe ori chiar reala) sunt cele mai gustate de public, mai ales de catre cel digital.

 

 

 

Originile si evolutia cocalarului

 

Cocalarii au evoluat in timp. Istoric, ei se trag din vechii badarani, adica tarani necultivati, veniti la oras si incapabili sa se adapteze rigorilor sociale urbane. Badaranii (sau grosolanii) continuatori ai calicilor medievali au populat periferia oraselor pana pe la inceputul comunismului. Atunci valorile s-au amestecat iar badaranii au evoluat in tzoparlani sau tzaranoiTzoparlanul este pentru cocalar un fel de parinte spiritual, asa cum este tzoapa pentru pitzipoanca. Tzoparlanul inca mai pastra conceptul originii sale modeste, in general rurala. Dupa o noua rasturnare de valori la revolutie, cocalarii au ocupat zona tzoparlanilor si au extins-o la cea mai mai mare pondere a populatiei, de pana acum. Oameni fara cultura au fost dintotdeauna pe aici. Insa cocalarii sunt primii care au renuntat la modestie si au curajul sa isi afirme valorile liber. Nu mai privesc smerit in pamant, la fel ca bunicii lor, badaranii, care respectau cultura superioara. Ei se lupta direct cu ea si chiar spera sa se impuna.

Cocalarii moderni au imprumutat si multe dintre atributele istorice ale mojicilor. Mojicii s-au diversificat in mitocani, marlani sau neciopliti iar uneori se confundau usor cu badaranii. Gena mojicilor a prins un teren fertil la toparlani si la urmasii lor directi, cocalarii. Cateva sub-grupuri mai relevante de tzoparlani au fost gealatii, caracterizati printr-un prost gust remarcabil si smardoii, grup predispus catre conflicte si atitudine agresiva.

 

In zilele noastre, cocalarii se evidentiaza, in principal prin tinuta, atitudine si limbaj. Au ajuns majoritari la noi in tara. Domina in continuare periferiile oraselor si au ocupat aproape in intregime mediul rural. In mediul urban, in ciuda opozitiei elitistei culturi locale, au acaparat aproape toate sistemele. Cocalarul este in politica, este in muzica, este in orice emisiune de divertisment. Este vizibil peste tot. Este viral pe net si are milioane de like-uri.

 

Nu se poate scapa de el. O reminiscenta a complexului de inferioritate culturala il face pe cocalar sa-si doreasca sa fie acceptat si printre cei din cultura superioara. Orice loc nou, odata ce are succes, este automat invadat de cocalari. Patronii promit ca-i vor tine deoparte insa isi dau curand seama ca si banii lor sunt buni.

Abia atunci cand cocalarii ne vor cuceri cu totul, va fi clar ca oricine reuseste sa-si inhibe complexul cultural poate avea orice ambitie.

 

 

 

Postat in Romanian Kitsch
Taguri: , , 9 Comments on Istoria cocalarilor. Originile si evolutia.

Povestea adevarata a pestelui de pe televizor

Posted on

Peste de sticla sau de cristal, de Murano sau de Bohemia pentru cunoscatori, a decorat casele mai pricopsite ale romanilor, cu mult inaintea aparitiei televizoarelor. Conexiunea s-a produs pe la inceputul anilor 60, atunci cand au aparut televizoarele, pe atunci mult mai late decat LED-urile de azi si expresia celei mai dezvoltate tehnologii a timpului. Noul prieten, televizorul a fost imediat acceptat ca membru al familiei. El era cel care oferea mereu bucurie si astfel merita pretuit si asezat la loc de cinste. Iar pentru ca era atat de iubit trebuia infrumusetat. Si atunci oamenii au ales podoaba cea mai de pret cu care sa-l incununeze: vedeta vitrinei, pestele de sticla.

 

Adevarul este ca partea superioara a televizoarelor arata ca un raft gol. Un estetician ne-ar putea descrie probabil si un paradox logic despre proportii.

Pestele pe mileu s-a potrivit la fix.

 

Primul om care a alaturat peste de sticla si televizorul, nu a produs propriu-zis un kitsch. El s-a gandit ca sticla se asorteaza cu sticla iar legatura intre cele doua obiecte este implicita. Cand televizorul era aprins, pestele oricum nu se mai observa, iar cand era stins pestele parca il inviora. Conventional, pestele a fost asezat cu coada la stanga si capul la dreapta, sugerand miscarea in directia de citire.

 

Kitschul cliseic a aparut, ca de obicei, prin multiplicarea acestei formule in multe alte locuinte. Milioane de televizoare decorate cu pesti de sticla au consfiintit acest simpatic trend in amenajarile interioare. Spargerea accidentala a pestelui de pe televizor lui echivala cu o mica catastrofa.

 

In ultimii ani, numarul pestilor de pe televizoare s-a redus. Au aparut televizoarele cu ecran plat iar generatiile noi au etichetat ansamblul televizor-peste ca un kitsch. Una dintre ultimele intrebuintari practice ale pestelui de sticla a fost in 1999: In timpul eclipsei totale de soare, romanii care nu isi cumparasera ochelari speciali, au putut privi fenomenul prin pestele de sticla.

Postat in Romanian Kitsch
1 Comment on Povestea adevarata a pestelui de pe televizor