Povestea adevarata a pestelui de pe televizor
Posted on
Peste de sticla sau de cristal, de Murano sau de Bohemia pentru cunoscatori, a decorat casele mai pricopsite ale romanilor, cu mult inaintea aparitiei televizoarelor. Conexiunea s-a produs pe la inceputul anilor 60, atunci cand au aparut televizoarele, pe atunci mult mai late decat LED-urile de azi si expresia celei mai dezvoltate tehnologii a timpului. Noul prieten, televizorul a fost imediat acceptat ca membru al familiei. El era cel care oferea mereu bucurie si astfel merita pretuit si asezat la loc de cinste. Iar pentru ca era atat de iubit trebuia infrumusetat. Si atunci oamenii au ales podoaba cea mai de pret cu care sa-l incununeze: vedeta vitrinei, pestele de sticla.
Adevarul este ca partea superioara a televizoarelor arata ca un raft gol. Un estetician ne-ar putea descrie probabil si un paradox logic despre proportii.
Pestele pe mileu s-a potrivit la fix.
Primul om care a alaturat peste de sticla si televizorul, nu a produs propriu-zis un kitsch. El s-a gandit ca sticla se asorteaza cu sticla iar legatura intre cele doua obiecte este implicita. Cand televizorul era aprins, pestele oricum nu se mai observa, iar cand era stins pestele parca il inviora. Conventional, pestele a fost asezat cu coada la stanga si capul la dreapta, sugerand miscarea in directia de citire.
Kitschul cliseic a aparut, ca de obicei, prin multiplicarea acestei formule in multe alte locuinte. Milioane de televizoare decorate cu pesti de sticla au consfiintit acest simpatic trend in amenajarile interioare. Spargerea accidentala a pestelui de pe televizor lui echivala cu o mica catastrofa.
In ultimii ani, numarul pestilor de pe televizoare s-a redus. Au aparut televizoarele cu ecran plat iar generatiile noi au etichetat ansamblul televizor-peste ca un kitsch. Una dintre ultimele intrebuintari practice ale pestelui de sticla a fost in 1999: In timpul eclipsei totale de soare, romanii care nu isi cumparasera ochelari speciali, au putut privi fenomenul prin pestele de sticla.
Postat in Romanian Kitsch
Interesant articolul. Acelasi lucru se poate spune si despre mileuri nu?