Povestea adevarata a leului auriu

Posted on July 20, 2017 by Cristian Lica

Fiind la inceput, ne straduiam sa ne gasim metode inedite de promovare.

In acest scop, primul proiect stiintific pe care am decis sa-l demaram la muzeul nostru a fost lansat in week-end.  Este un proiect din gama celor care vor doar sa testeze preferintele si antipreferintele sociale si antisociale. Noi ne doream sa-l promovam cat mai bine, pentru ca relevanta rezultatelor sale sa fie mai consistenta. L-am numit Romanian Kitsch Awards (link), tot pentru ca suna bine in sens kitsch-os si am lucrat la interfata, la nominalizari si la PR. Oricine poate vota cele mai mari kitsch-uri romanesti, de la Elena Ceausescu la cocalari si de la papucii cu puf la pestele de pe televizor. N-am trimis comunicatul de presa vineri, ca nu se face si a ramas ca-l trimitem luni.

Duminica dimineata, ni s-a furat leul auriu de la intrare.

Intrarea noastra era flancata de doi lei, asa cum sade bine unui edificu dedicat kitschului. Nu ne-am permis unii prea mari, ne-am zgarcit si am luat doi lei micuti, insa i-am vopsit in auriu si am observat ca vizitatorii se amuzau de ei, inca dinainte sa ne calce pragul. Dupa incident, valoarea exponatului a crescut spectaculos.

Furtul a fost pe bune, asa cum este evident si din film. Pana ne-am prins noi, pana am cautat pe camere, pana am decupat filmul, se facuse dupa-amiaza. Ne-am dat seama ca ne-ar putea canibaliza proiectul nostru special, RKA insa nu ne-am putut abtine sa nu-l publicam: Jaf la muzeul kitschului, ce poate fi mai tabloid decat asta? E limpede pentru toata lumea ca oamenii erau praf si ca nici nu stiau de capul lor. I-am dat drumul filmului (link) pe seara iar luni dimineata aveam cateva mii de vizualizari si toate televiziunile la poarta. Si in mod spectaculos, se autosesizase politia pe care noi tocmai luni voiam sa o informam.

Mai mult, cand sa deschidem muzeul pentru vizitatori, un coleg gaseste leul returnat, la locul lui. Era ambalat intr-un sac negru de plastic, ca un subtil accent mafiot al operatiunii. Cand am ajuns la muzeu, cateva camere de televiziune erau montate deja pe trepied, asteptandu-ma. Am povestit ce s-a intamplat si am pus un update cu filmul cu recuperarea. Stirea s-a racit si s-a oprit.

Ne-am parut si noua rau ca nu ne trecuse prin cap o astfel de idee. Ar fi fost buna, chiar si inscenata. Insa ca de obicei, relitatea este mai creativa decat imaginatia. Daca am fi inscenat-o, atunci am mai fi tinut-o, n-am fi oprit-o a doua zi, cu recuperarea. A ne atribui idea si implicit regia este un compliment pe care, din pacate, nu-l meritam.

Aveam foarte multe mesaje primite, inclusiv de la un cont gol de facebook, care isi cerea scuze si ne anunta ca ne-a returnat leul. Ne explica ca au avut suficienta publicitate, ca ne roaga sa-i iertam si sa-i lasam in pace. Ceea ce am si facut: am declarat politiei ca nu intentionam sa facem plangere si am ramas cu Rapirea din Serai (recompensa oferita gasitorului) nedata. Noi am oferit-o hotului spasit, ne-am gandit chiar sa facem un pic de PR, poate un live cu decernarea pe Facebook, insa oamenii erau probabil satui de publicitate si ne-au refuzat.

Asa cum anticipam, proiectul nostru special, a trecut in plan secundar. Categoric, sigur ca stirea cu leul e mai sexy. Atat de sexy incat proiectul nostru nici nu se mai vede in cautari. Desigur, nu putem sa nu fim multumiti de popularitatea povestii leului auriu.

Insa proiectul nostru frumos este Romanian Kitsch Awards (link)! Voteaza si tu! Voteaza si da mai departe!